Inainte sa porniti de la un punct la altul in teren, folosind harta pentru orientare, trebuie sa va faceti un plan de actiune privind mersul ("navigarea") dintre cele doua puncte stabilite pe harta, liniile de ghidaj ale hartii juacand un rol foarte important.
Drumurile, potecile, defrisarile, marginile padurii, marginile poienilor, gardurile, firele de apa si alte limite distincte de vegetatie reprezinta liniile de ghidaj de pe harta. Desi sunt usor de urmarit, pentru a urma corect aceste linii de ghidaj, de la inceput, harta trebuie bine orientata si mentinuta asa pe tot parcursul deplasarii. Incepatorilor le este recomandat sa controleze des, cu busola, liniile de ghidaj pe care le urmeaza, in special la intersectiile de drumuri si poteci. Verificarea directiei poate dura cateva momente si va elimina posibilitatea urmaririi unei linii de ghidaj gresite cu consecinte nefaste asupra timpului sau urgentei dumneavoastra.
In contextul folosirii hartilor, care reproduc cu ajutorul semnelor conventionale toate reperele si caracteristicile unui teren, navigarea (mersul) cu harta si busola intre doua puncte ale hartii, se poate face folosind patru metode principale:
- Mersul de-a lungul liniilor de ghidaj este metoda cea mai la indemana incepatorilor. Necesita o atentie permanenta la intersectii (schimbarea directiei) si masurarea distantei dintre intersectii.
- Mersul pe curba de nivel, se practica pe distante relativ scurte, cel mai des intre doua posturi foarte apropiate aflate la acelasi nivel.
- Mersul pe viza (unghi de mars), in linie dreapta intre doua puncte, impreuna cu masurarea precisa a distantei, este cea mai sigura metoda de a ajunge la punctul de control. In realitate implica un mare efort fizic si o stapanire perfecta a tehnicii de mentinere precisa a directiei cu o busola.
- Navigarea mixta, implica folosirea pe aceasi sectiune dintre doua posturi de control, a celor 3 tehnici de mai sus: mers pe viza, mers pe linii de ghidaj si mers pe curba de nivel. In practica de zi cu zi a sportului orientarii este metoda cel mai des folosita de toate categoriile de sportivi.
Tehnicile sau tacticile folosite, se pot imparti in doua mari categorii: orientarea “generala” si orientarea “de finete”.
Tipurile orientarii:
- In cadrul orientarii generale, se pot folosi numeroase tehnici si tactici de orientare, dintre care cele mai cunoscute sunt: taierea colturilor, tintirea la distanta, folosirea reperelor de colectare si ocolirea obstacolelor de netrecut. Foloseste busola in scopul mentinerii unei directii generale, dar corecte, in cursul unui mers rapid pe teren, pastrand in permanenta un contact strans cu harta si stiind mereu unde suntem pe harta si pe teren. Se foloseste in principal la mersul de-a lungul unei sectiuni intre doua posturi de control.
- Orientarea de finete implica o mai mare grija in luarea unei directii precise, a unei masuratori precise a distantei si o mai mare atentie la detaliile de pe harta si reperele de pe teren (cu verificari din 100 -150m). Se foloseste in special la atacul final al postului de control.
Sursa si credite :
Apasa clopotelul din dreapta (vizibil in Chrome) pentru abonare.